Castelul Vietii Tale

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce puteau fi vizitate, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială: Castelul Vietii Tale.

Din fotografiile prezentate, castelul nu parea sa arate mai bine sau mai rău ca altele… În ghid mai era precizat că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar stabilirea zilei si orei vizitei urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobisnuită, domnul, de cum ajunse la hotel, formă numărul de telefon si se întelese cu proprietarul despre data călătoriei.

”Totul în lume decurge după anumite legi”, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri.

– Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se interesă turistul.
– Ceilalti vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se fac individual, si nici serviciile unui ghid nu oferim.

Nefăcând nicio referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului, si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce puteau fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură si a cerut ca, pe parcursul întregii călătorii, să tină lingura cu partea concavă în sus.

– Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare persoana care intră, pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După finalizarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o liră sterlină …
– Si dacă nu vărs niciun gram?
– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început.

Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar fi putut vărsa nisipul. Se cobori sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă, stând sub scară, îsi dădu seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viata în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limită să examineze camera de la distantă. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă, asteptand nerăbdător rezultatul.

– Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă ca nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
– Multumesc.
– Ti-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârsit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decise să fie sincer.
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jurul meu.
– Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou voi umple lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip. Chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că trebuie să reusesti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

Fără a risipi niciun moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnită. Nisipul deja îl vărsase pe tot, dar asta nu mai conta. Acolo nu a petrecut niciun minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începu să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotări să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.

– Văd că nu aveti nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii. Chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nicio plăcere.

Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune:
– Există oameni care trec prin ”Castelul Vietii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie.

Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere.

Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti.

Sursa: internet

Dacă ti-a placut povestea de azi, simte-te liber să o dai mai departe cu un simplu SHARE. Nu stim niciodată pe cine poate inspira.   😉