Cât de intim iubim?

Sau … de ce ne este frica de intimitate?

„Viata e un pelerinaj … și dacă nu ajungi la iubire rămâne un pelerinaj în care nu ajungi nicăieri. Se învârtește în cerc, fără să vină vreodată momentul împlinirii, momentul în care poti să spui: «Am ajuns. Mi-am îndeplinit misiunea. Sământa s-a împlinit în floare».

Iubirea este telul, viata este călătoria.

Iar o călătorie fără tel este menită să fie haotică. Nu va avea nicio directie precisă. Azi mergi spre nord, mâine mergi spre sud. Dacă telul nu e clar, vei rămâne o bucată de lemn care plutește pe apă. telul trebuie să fie clar. Poate să fie o stea foarte îndepărtată, asta nu are nicio importantă, dar steaua trebuie să existe. Nu are nimic dacă e foarte îndepărtată, important e să existe. Dacă privirea ta rămâne concentrată asupra ei, atunci călătoria de zece mii de mile nu e o călătorie lungă. Dacă te miști în directia cea bună, atunci chiar și cea mai lungă călătorie nu e o problemă. Dar dacă te deplasezi într-o directie greșită, sau dacă nu te deplasezi în nicio directie, sau te deplasezi în toate directiile laolaltă, atunci viata intră în colaps.

Asta este nevroza – un colaps al energiei: nu știi unde să te duci, ce să faci, ce să fii. Faptul că nu știi ce e cu tine lasă un gol înăuntru, o rană, o gaură neagră din care va apărea în mod constant frica. De asta oamenii trăiesc tremurând de frică. Oricât ar ascunde acest lucru, oricât l-ar acoperi, adevărul rămâne: trăiesc în frică. De asta oamenilor le e frică să fie intimi cu cineva – intimitatea, apropierea prea mare i-ar permite celuilalt să vadă gaura neagră din ei.

Cuvântul «intimitate» provine din cuvântul latinesc «intimum». «Intimum» înseamnă interior, miez.

Dacă nu ai ceva acolo, nu poti să fii intim cu nimeni. Nu îti permiti să fii intim, de teamă că celălalt o să vadă gaura, rana care mustește de puroi. O să vadă că nu știi cine ești, că nu știi încotro mergi, că nu îti auzi nici măcar propriul cântec, că viata ta e un haos, nu un cosmos. De aici frica de intimitate.

Până și îndrăgostitii devin rareori intimi. Iar relatia bazată doar pe sexualitate nu înseamnă intimitate. Intimitatea nu se limitează la orgasmul sexual – acesta e ceva periferic, poate să existe sau poate să nu existe. Intimitatea e o cu totul altă dimensiune. Ea îi permite celuilalt să intre în tine, să te vadă așa cum te vezi tu însuti – îi permite celuilalt să te vadă dinlăuntrul tău, îl invită în miezul fiintei tale. În lumea modernă, intimitatea e pe cale de disparitie. Nici chiar îndrăgostitii nu sunt intimi. Prietenia este acum doar un cuvânt, a dispărut. Motivul? Motivul e că nu există nimic de împărtit. Cine vrea să-și împartă sărăcia lăuntrică? Așa că fiecare se preface: «Sunt bogat, știu ce fac, știu încotro merg».

Nu ești pregătit și nu ești destul de curajos să te deschizi, să-ti arăti haosul lăuntric și să fii vulnerabil. ti-e frică de faptul că celălalt ar putea exploata asta. Văzând că ești un haos, celălalt ar putea să te domine. Văzând că nu ești stăpânul fiintei tale și că ai nevoie de un stăpân, celălalt ar putea deveni el stăpânul. Și lucrul ăsta e valabil pentru toti. Toti caută să se apere, astfel încât nimeni să nu le cunoască neajutorarea lăuntrică; altfel ar putea fi exploatati. În această lume, exploatarea e la ordinea zilei.

Iubirea este telul.

Și, odată ce telul e clar, începi să te îmbogătești lăuntric. Rana dispare și devine o floare de lotus; rana se transformă într-o floare de lotus. Acesta este miracolul iubirii, magia iubirii. Iubirea este cea mai mare fortă alchimică din lume. Cei care știu să o folosească pot să atingă cea mai înaltă culme, numită Dumnezeu. Cei care nu știu să o folosească se târăsc în continuare prin cotloanele întunecoase ale existentei; ei nu ajung niciodată pe culmile însorite ale vietii.”

Sursa: Osho, „Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt”, Pro Editură și Tipografie, 2006

Ce mai poti spune, dupa Osho?

Nimic … sau, aproape nimic. Dar poti rămâne pret de câteva clipe, meditând la cele de mai sus …

Și poti SHARE-ui cu cine crezi tu că ar putea avea nevoie de aceste învătături  … sunt binevenite oricui!  🙂

Te îmbrătișez cu iubire,

Claudia