Cele 3 porti ale întelepciunii
Povestea de Duminică de azi – Cele 3 porti ale întelepciunii- este o pildă atât de plină de întelepciune încât merită să revii la ea oricând simti că esti la o răscruce de drumuri, pe calea ta prin viată. Iată cum spune povestea:
Cele 3 porti ale întelepciunii
Un rege avea un fiu deștept și curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viata, îl trimise la un bătrân întelept.
–Luminează-mă! Ce trebuie să știu în viată?
-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pașilor tăi pe nisip. Dar o să-ti dau totuși câteva sfaturi.
În drumul tău prin viată vei întâlni trei porti. Citește ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorintă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăiești din nou și din nou ceea ce încerci să eviti. Nu pot să-ti spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima și cu trupul. Acum du-te… Urmează drumul acesta drept din fata ta.
Bătrânul întelept dispăru și tânărul porni pe drumul vietii.
Nu după mult timp, se găsi în fata unei porti mari, pe care se putea citi:
“SCHIMBA LUMEA”
“Asta era și intentia mea, gândi printul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.”
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea și vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinta sa. El găsi plăcerea și betia cuceritorului, dar nu și alinarea inimii. Reuși să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.
Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul întelept, care-l întrebă:
-Ce-ai învătat tu pe acest drum?
-Am învătat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scăpa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine, zise bătrânul. Utilizează-ti fortele pentru ceea ce stă în puterea ta și uită ceea ce-ti scăpa printre degete. Și dispăru.
Putin după această întâlnire, printul se găsi în fata celei de-a doua porti pe care stătea scris:
“SCHIMBA-I PE CEILALTI”
“Asta era și intentia mea, gândi el. Ceilalti sunt sursă de plăcere, bucurii și satisfactii, dar și de durere, necazuri și frustrări.”
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încercă să le pătrundă în caracter și să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa. Într-o zi, pe când medita asupra utilitătii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, îl întâlni din nou pe bătrânul întelept, care-l întrebă:
-Ce ai învătat tu, deci, pe acest drum?
-Am învătat că nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.
-Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalti trezesc în tine, ei te descoperă în fata ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria și plăcerea, dar și celor care fac să se nască în tine suferinta sau frustrarea, căci prin ei viata îti arată ce mai ai încă de învătat și calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu după multă vreme, printul ajunse în fata unei porti pe care scria:
”SCHIMBA-TE PE TINE ÎNSUTI”
“Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de facut”, își zise el și începu lupta cu el însuși.
El caută să pătrundă în interiorul sau, să-și combată imperfectiunile, să-și înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său. După câtiva ani de luptă cu el însuși, după ce cunoscu câteva succese dar și eșecuri și rezistentă, printul îl întâlni iarăși pe bătrânul întelept, care-l întrebă:
-Ce ai învătat tu pe acest drum?
-Am învătat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar și altele care ne rezistă și pe care nu le putem învinge.
-Așa este, spuse bătrânul.
-Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toti și chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunt, să mă dau bătut și să mă resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te și contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul și apoi dispăru.
Privind înapoi, printul văzu în depărtare spatele celei de-a treia porti pe care stătea scris:
“ACCEPTA-TE PE TINE ÎNSUTI”
Printul se miră că n-a văzut cele scrise atunci când a pătruns prima data prin acea poartă, dar în celălalt sens.
“In luptă devenim orbi”, își spuse el.
Și mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins și a învins în lupta cu el însuși: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate și învată să le accepte și să le iubească. Învată să se iubească pe el însuși, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovătească.
Îl întâlni din nou pe bătrânul întelept, care-l întrebă:
-Ce-ai învătat în plus pe acest drum?
-Am învătat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învătat să mă accept în totalitate, neconditionat.
-Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiti în viată, acum poti merge mai departe.
Printul zări în depărtare cea de-a două poartă, pe spatele căreia scria
“ACCEPTA-I PE CEILALTI”
Și în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viata sa, pe cei pe care i-a iubit și pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat și pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfectiunile, defectele, lucrurile care altădată îl deranjau enorm și împotriva cărora luptase.
Bătrânul întelept apăru din nou și-l întrebă:
-Ce-ai învătat mai mult decât prima dată pe acest drum?
-Am învătat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproșat celorlati și nici nu mă mai tem de ei. Am învătat să-i accept și să-i iubesc așa cum sunt.
-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l tii minte. Continuă drumul.
Printul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, și văzu ceea ce era scris pe spatele ei:
“ACCEPTA LUMEA”
Privi în jurul sau și recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina și frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totuși aceeași lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
-Ce-ai învătat pe drumul acesta?
-Acum am învătat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit și grijile pe care mi le făceam. Am învătat să o accept fără să o judec, fără nici o conditie.
-Acesta este cel de al treilea lucru important pe care nu trebuie să-l uiti. Acum ești împăcat cu tine, cu ceilalti și cu lumea! Ești pregătit să pornești spre ultima încercare: trecerea de la liniștea împlinirii, la împlinirea liniștii, spuse el și dispăru pentru totdeauna.
Dacă ti-a plăcut povestea despre Cele 3 porti ale întelepciunii, simte-te liber să dai Like și Share cu generozitate. Nici eu și nici tu nu știm cine are nevoie de mai multă întelepciune pe drumul vietii.
Și dacă ești pentru prima dată aici, te invit să citești și alte articole pe blog sau să descoperi ce pachet de coaching ti se potrivește, în pagina de produse și servicii. Ori, poate ești interesat de cursuri și/ sau de evenimente. Și, bineînteles, dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să te abonezi la newsletter aici.
Cu iubire,
Claudia – Antrenorul tău pentru întelepciune și stare de bine
